Expoziția este o veritabilă retrospectivă postumă a creației lui Marin Gherasim (1937-2017), individualizată în cadrul picturii românești postbelice prin originalitatea demersului plastic și puternica încărcătură spirituală.

„În anii când la noi se distrugeau biserici, pana în 1989, eu le construiam în chip simbolic în picturile mele. Tema construcției și a deconstrucției, a reconstrucției, a devenit cu timpul tema centrală a picturii mele. În multe din imaginile mele recente coexistă emblema, efigia, arheul constructiv al Absidei și agresiunea asupra ei.

Pictez ca să nu se uite. Una din temele mele permanente este cea a memoriei, a rememorării. Știm că din istorie rămâne foarte puțin." „Imaginile mele din ultimii 30 de ani sunt „borne" ale unui Drum de edificare, de înălțare, o încercare de pătrundere a acestui mare mister care ne înconjoară, de apropiere de Cel ce S-a jertfit pe sine pentru salvarea noastră, pentru mântuirea noastră. Pe această cale sper ca pictura mea să fie o mărturie a unei deveniri, a aspirației spre a deveni un om îmbunătățit." (Marin Gherasim)  ENGLISH VERSION

„Marin Gherasim încearcă să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. Însă, această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită repede și se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat pe artist. Ele sînt doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din "realul" imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct în sfera imponderabilă a spiritualului." (Pavel Șușară)

„Prin Forma Absidei, și prin dubla filiație a Bisericii și a Îmbrățișării, ambele arhetipale, ambele încifrate și filigranate în ea, ajunge Marin Gherasim să creeze conceptul-cadru al artei sale. Este o formă de care nu te mai saturi, care te odihnește și te primenește; o formă prin care te cureți și prin care te înalți; o formă care nu te lasă să te sumețești și care atinge frumusețea cumva în treacăt, discret, mai degrabă ca un murmur decât ca un torent; ca boarea umedă a prospețimii unui firicel de apă, mai degrabă decât ca jerba orgolioasă a cascadei. Contemplată în numeroasele ei întruchipări artistice, văzute ori închipuite de Marin Gherasim, Forma Absidei sădește în fiecare privitor conștiința calmă că trăim într-o lume pe care nu răul o poate distruge, ci numai consimțământul nostru la el." (Horia-Roman Patapievici)

„Meritul lui Marin Gherasim e de a fi creat o pictură care paradoxal și antinomic se impune ca deopotrivă abstract-geometrică și emoțional fascinantă. " (Nicolae Steinhardt)