Remarcabil acuarelist și prolific peisagist al peisajelor brașovene, grafician la Revista de satiră și umor Ghimpele, profesor de desen și caligrafie timp de 24 de ani la Liceul Andrei Șaguna (al cărui elev a fost alături de Lucian Blaga), Valeriu Maximilian a fost cel mai important artist român din Brașov în perioada interbelică și unul dintre cei mai prolifici peisagiști brașoveni.

S-a născut pe 15 decembrie 1895 în Ghimbav, județul Brașov, iar în 1898 familia s-a mutat definitiv în Brașov. A urmat cursurile Seminarului Teologic Andreian din Sibiu până în 1918, unde și-a dezvoltat și talentul muzical. Pasiunea pentru pictură a depășit-o însă pe cea pentru teologie și muzică, astfel că între anii 1918-1920 și-a perfecționat abilitățile artistice studiind la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. După absolvire, s-a întors în Brașov și a devenit profesor de desen și caligrafie la Liceul Andrei Șaguna. Calitățile sale în acest domeniu s-au dovedit utile și pentru funcția de expert grafic calificat pe lângă Tribunalul Brașov, fiind stimat pentru expertiza sa în descifrarea scrisului și autenticității iscăliturilor.La finalul fiecărui an școlar, organiza o expoziție personală, și, de asemenea, o expoziție de grup dedicată elevilor săi, oferindu-le posibilitatea de a-și evalua reciproc lucrările. Așa cum o dovedesc fotografiile sale, profesorul Maximilian era un patricipant activ la viața socială a Liceului Andrei Șaguna.

Artistul s-a s-a manifestat creativ în multiple medii de expresie: acuarelă (peisaje, elemente de arhitectură și naturi statice), grafică umoristică, grafică documentară, grafică publicitară de promovare a unor obiective turistice naționale, motive decorative, elemente de caligrafie folosite la diverse decorațiuni, dar și compoziții muzicale. Piesele au fost interpretate și înregistrate pentru prima oară pe suport audio CD în 2016 cu ajutorul unor profesori și studenți de la Facultatea de Muzică (Universitatea Transilvania Brașov).

Artistul a fost atras într-o mai mică masură de natură statică și de aspecte citadine, alegând să picteze îndeosebi motive arhitecturale din zona Șcheiului, printre care Biserica Sfântul Nicolae și peisaje cu case vechi, specifice zonei. Nu a manifestat un interes crescut pentru studiul portretului, fiind păstrate foarte puține lucrări de acest de acest gen.

În paralel cu bogata sa activitate artistică, Maximilian a rămas un profesor dedicat până la sfârşitul vieţii. A încetat din viață la 28 mai 1945, la Braşov, la vârsta de 50 de ani.

EXPOZIȚIA REFUGIU ÎN PEISAJ

Expoziția Refugiu în peisaj. Valeriu Maximilian prezintă o selecție de peisaje realizate în acuarelă, creații de vârf ale artistului din colecția Muzeului de Artă Brașov. Acestea înfățișează fragmente de natură din Brașov, Poiana Brașov, Lacul Sfânta Ana și multe zone din țară în care artistul a reușit să călătorească și să lucreze mai ales în timpul verilor. În perioada vacanțelor școlare artistul călătorea în căutarea inspirației, fie la munte în împrejurimile Brașovului, la fie la mare spre Constanța sau la Mănăstirile din Bucovina.

Aflat mereu sub vraja naturii, a surprins uneori în tușe spontane și fragmentare, alteori în tușe line și echilibrate, peisaje montane din Brașov și împrejurimi. A redat Stejerișul, Poiana și Masivul Postăvarul în toate anotimpurile, cu o vizibilă preferință pentru toamnă și farmecul culorilor sale pământii. Și-a îndreptat cu predilecție atenția spre peisajul de natură „pură”, prezentând scene pitorești cu codrii scăldați în lumina palidă a soarelui, pârâiașe în munți, peisaje câmpenești, marine la Constanța, parcuri sau poteci ce se pierd în pădure. Iremediabil îndrăgostit de natură, redă cu o puternică predispoziție contemplativă atmosfera și mirajul luminii mereu schimbătoare ce învăluie formele, imortalizând o parte din misterul naturii.

Din grupul acuareliștilor brașoveni care activau atunci (Gustav Kollár, Emil Honigberger, Hermann Morres, Irina Lukász, Heinrich Schunn și Helfried Weiss), fiecare aplicând în mod diferit principiile curentului impresionist, Maximilian a practicat acuarela într-o manieră pur impresionistă. El a fost singurul care și-a asumat necondiționat programul impresionismului, surprinzând, așa cum el însuși mărturisea, „echilibrul și impresia absolut reală a lucrurilor”.