Romana English
Înapoi la Arhiva 2014-2011

Portretele patriciatului săsesc din Braşov. Un capitol de artă transilvăneană.

27 septembrie - 10 noiembrie 2013

În perioada 27 septembrie - 10 noiembrie 2013 Muzeul de Artă Braşov organizează, în parteneriat cu Biserica Evanghelică C. A. - Parohia BraşovMuzeul Naţional Brukenthal şi Muzeul Naţional Bran, expoziţia Portretele patriciatului săsesc din Braşov. Un capitol de artă transilvăneană. Expoziţia îşi propune să ofere o imagine de ansamblu asupra portretelor patriciatului săsesc din Braşov. Portretele incluse în cadrul expoziţiei ilustrează un capitol important al picturii de şevalet transilvănene din secolele XVI-XVIII şi, totodată, reprezintă o mărturie istorică valoroasă cu privire la patriciatul săsesc din Braşov, elita conducătoare a oraşului în perioada secolelor XIV-XVIII. În expoziţie figurează Portretul lui Lucas Hirscher (1535), realizat de Gregorius Pictor din Braşov, prima pictură de şevalet laică din spaţiul românesc, şi Portretul lui Johann Traugott Seuler von Seulen, jude al Braşovului, operă a lui Jacob van Schuppen (1670-1751), pictorul curţii habsburgice şi director al Academiei de Arte Frumoase din Viena.

Parteneri:
Biserica Evanghelică C. A. - Parohia Braşov
Muzeul Naţional Brukenthal
Muzeul Naţional Bran

 

Până în secolul XVIII la conducerea oraşului Braşov s-a aflat o pătură socială superioară, patriciatul săsesc. Originile sale pot fi urmărite până în secolul al XIV-lea, când era alcătuit din două categorii: micii nobili din Ţara Bârsei (greavi) şi negustorii îmbogăţiţi prin comerţul la mare distanţă. În secolul următor, odată cu consolidarea autonomiei oraşului, a sporit rolul marilor comercianţi în administraţia oraşului, în detrimentul nobilimii. Treptat, descendenţii acesteia s-au stabilit în oraş şi au încheiat alianţe matrimoniale cu celelalte familii patriciene.  Din această fuziune a rezultat elita conducătoare din secolele XVI-XVIII. Întemeindu-se pe puterea sa economică patriciatul a deţinut conducerea oraşului până la începutul secolului XIX, accesul la cele mai importante funcţii fiind rezervat unui grup restrâns de familii socotite „pe potriva Sfatului". 

Forma specifică de organizare administrativă a Braşovului s-a conturat din secolul al XIV-lea, definitivându-se la sfârşitul secolului XV. Guvernarea oraşului era încredinţată Magistratului (Sfatul oraşului), organ colectiv alcătuit din: jude primar (Stadtrichter), villic (Stadthann) şi 16 senatori, cu largi atribuţii privind administraţia, ordinea publică, justiţia şi economia. Judele primar era şeful administraţiei orăşeneşti şi prezida Magistratul, iar vilicul conducea economia orăşenească şi răspundea de menţinerea ordinii publice în oraş. Accesul la funcţiile de jude primar şi villic era încununarea unei îndelungate cariere, un adevărat cursus honorum, aflat la îndemâna unui număr redus de indivizi. Alte funcţii importante din administraţia oraşului erau cele de: notar, procurator, inspector alodial, vigesimator (vameş), secretar etc. Alături de Magistrat funcţiona comunitatea centumvirală (alcătuită din 100 de bărbaţi), prezidată de un orator, accesibilă unor categorii sociale mai largi.

Iniţial, pătrunderea în rândurile patriciatului, deşi dificilă, nu era imposibilă. Treptat, mobilitatea socială în rândurile păturilor orăşeneşti s-a restrâns. În perioada secolelor XVII-XVIII s-a accentuat tendinţa patriciatului de a se transforma într-un grup social închis. Câteva familii patriciene (Hirscher, Chrestel, Filstich, Drauth, Seuler, Herbert, Rheter, Closius, Fronius, Tartler etc.) au monopolizat principalele funcţii de conducere. Patriciatul va căuta să-şi perpetueze poziţia socială moştenită, în pofida unui lent declin al rolului său economic, manifestat pe parcursul secolelor XVII-XVIII, ca urmare a excluderii negustorilor saşi din comerţul cu Orientul. În aceste condiţii, familiile patriciene vor căuta să obţină titluri nobiliare şi vor accepta stăpânirea habsburgică, în schimbul garantării privilegiilor. Supremaţia patriciatului săsesc va fi subminată la sfârşitul secolului XVIII de reformele iosefine şi de transformările economice.   

Începând cu perioada Renaşterii, dorinţa afirmării prin intermediul imaginii a statutului social al claselor superioare, a determinat apariţia în pictura europeană a unei tipologii portretistice specifice, portretul deaparat, întemeiat pe anumite convenţii: comanditarul este încadrat de accesorii simbolice, menite să ilustreze o calitate, bogăţia sau puterea, obiectele reprezentate convertesc în plan vizual o filozofie de viaţă, costumul şi cadrul sunt determinate de rolul social al personajului, trăsăturile individuale, exact redate, nu pot contrazice aspectul ideal asociat cu clasa căreia îi aparţine modelul etc.

Funcţia socială a portretelor patriciatului săsesc este indicată de bogata lor simbolistică. Cele mai frecvente elemente simbolice inserate în cadrul portretelor sunt însemnele heraldice, însoţite adesea de inscripţii, care confirmă autenticitatea portretului şi certifică că imaginea este o reprezentare fidelă a celui portretizat. Fundalul monocrom este înlocuit de multe ori cu o scenografie complexă compusă adesea din motivele, izolate ori îmbinate, ale coloanei, draperiei şi deschiderii către peisaj. Draperia este un motiv iconografic frecvent, preluat din pictura religioasă, fiind un simbol al maiestăţii. Cartea este un accesoriu des utilizat, simbolizând erudiţia.

Portretele patriciatului săsesc din Braşov se integrează în evoluţia generală a portretisticii transilvănene din secolele XVI-XVIII. Caracteristicile stilistice şi compoziţionale reflectă interconexiuni strânse cu pictura din teritoriile Coroanei Sfântului Ştefan aflate sub dominaţia Habsburgilor şi Austria, modelele stilistice şi compoziţionale difuzându-se, prin intermediul Vienei, dinspre centrele artistice germane. Portretele se păstrau în Casa Sfatului, în sala de întruniri a capitlului Ţării Bârsei şi în galeriile strămoşilor din reşedinţele patricienilor, fiind comandate unor artişti locali, Gregorius Pictor (1490 ? - 1553), Johann Ölhan senior (?-1763), Joseph Mohr (1713-1784), unor artişti transilvăneni aflaţi în trecere prin Braşov, Franz Anton Bergmann (?-1816), Johann Martin Stock (1742-1800), Franz Neuhauser cel Tânăr (1763-1836) şi Anselm Wagner (1766-1806), sau unor artişti faimoşi, precum Jacob van Schuppen (1670-1751), pictor al curţii habsburgice şi director al Academiei de Arte Frumoase din Viena. Alături de picturi de şevalet s-au păstrat şi numeroase portrete în miniatură.

Portretele patriciatului săsesc din Braşov constituie un important capitol de artă transilvăneană, surprinzând evoluţia picturii laice pe parcursul a peste trei secole şi jumătate, din prima jumătate a secolului XVI până la începutul secolului XIX, dar şi transformările sociale şi din domeniul mentalităţilor ce le-au acompaniat. 

Curator: Radu Popica