Romana English
Înapoi la Arhiva 2014-2011

Expoziţia "Şcoala de la Poiana Mărului"

31 mai - 21 iulie 2013

Muzeul de Artă Braşov organizează în perioada 31 mai - 21 iulie 2013 expoziţia „Şcoala de la Poiana Mărului". Activitatea grupului de artişti cunoscut ca „Şcoala de la Poiana Mărului" (Horia BerneaLetiţia Bucur, Ion Dumitriu, Şerban Epure, Mircea Milcovici, Teodor Moraru, Teodor Rusu) constituie unul din capitolele fundamentale ale artei româneşti postbelice. 

În cadrul expoziţiei vor figura lucrări realizate la Poiana Mărului de artiştii amintiţi, cărora li se adaugă şi Vasile Ulian, dar şi lucrări ulterioare care reflectă influenţa acestei etape asupra creaţiei lor. Lucrările incluse în cadrul expoziţiei provin din colecţia Muzeului Naţional de Artă al României, Muzeului Naţional de Artă Contemporană, Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău, Muzeului "Vasile Pârvan" Bârlad şi din colecţii particulare: Colecţia familiei Dumitriu (Bucureşti), Colecţia Mircea Milcovici (Franţa), Colecţia Pavel Şuşară (Bucureşti), Colecţia Alexandru Ştefan Epure (Bucureşti), Colecţia familiei Rusu (Tohanu Vechi), Colecţia familiei Crăciun (Braşov), Colecţia Mihaela Drăgan (Braşov). Mulţumim colecţionarilor particulari care au preferat să rămână anonimi. Partener al expoziţiei: Fundaţia "Ion Dumitriu".

"Şcoala de la Poiana Mărului" - o experienţă fundamentală a picturii româneşti postbelice

Sub denumirea de „Şcoala de la Poiana Mărului” este cunoscut în pictura românească postbelică grupul informal şi eterogen de artişti care timp de mai multe decenii şi-a ales ca sursă principală de inspiraţie Poiana Mărului, sat izolat şi tradiţional din judeţul Braşov, risipit pe numeroase dealuri. Impulsul constituirii grupului l-a reprezentat dorinţa de a găsi un loc de refugiu în care fiecare să fie liber să-şi caute drumul în artă. Liantul grupului l-a constituit respingerea artei oficiale a regimului comunist şi aspiraţia spre o artă autentică şi sinceră. „Artiştii Poienii Mărului” îşi propuneau să regăsească un limbaj plastic purificat, eliberat de orice încărcătură ideologică. Timpul petrecut la Poiana Mărului a marcat decisiv evoluţia ulterioară a protagoniştilor acestei experienţe, care nu a fost doar una exclusiv legată de creaţia artistică, ci şi o experienţă existenţială transfigurantă.

Grupul iniţial (Horia Bernea, Letiţia Bucur, Şerban Epure, Mircea Milcovici, Teodor Moraru, Teodor Rusu) s-a format la sfârşitul deceniului şase. Horia Bernea (1955) şi Teodor Rusu (1958) au fost primii care au lucrat la Poiana Mărului. Lor li s-au adăugat din 1961 şi ceilalţi componenţi ai grupului în scurte sejururi de pictură, vara. Din 1964-1965, până în 1969, perioadele de creaţie la Poiana Mărului au devenit mai frecvente. Nucleul de bază era însoţit şi de alţi artişti (Barbu Niţescu, Vasile Ulian, Maria Meşteru). La sfârşitul anilor '60 grupul iniţial s-a destrămat. Din 1971 s-a alăturat grupului Ion Dumitriu, care, alături de Teodor Rusu, a frecventat intens Poiana Mărului timp de două decenii. Alături de ei au mai lucrat la Poiana Mărului în aceşti ani: Horia Bernea (până în 1979-1981), Şerban Epure şi Letiţia Bucur (1972-1977). După 1991, grupul s-a destrămat definitiv, la Poiana Mărului rămânând activ doar Teodor Rusu.

„Şcoala de la Poiana Mărului" cunoaşte două etape distincte, corespunzând anilor '60 şi anilor '70-'80. În prima fază este asumat un grad de sinceritate apropiat de cel al picturii naive. În lucrări apar elemente care amintesc de creaţia lui Ţuculescu. Peisajul este interpretat într-o manieră „expresionistă" sau „suprarealistă", în cadrul real fiind inserate elemente fantastice. „Realismul" coexistă cu  conceptualizarea şi tendinţa spre abstracţie pură. În etapa următoare, a anilor '70-'80, prevalente sunt realismul şi conceptualizarea, feţe ale aceluiaşi demers artistic prin care „se experimentează întregul" (Mircea Nedelciu) şi este căutat un „nucleu esenţial" al realităţii (Magda Cârneci).

Motivele definitorii pentru artiştii grupului de la Poiana Mărului sunt: dealuri, şuri şi interioare de şuri, curţi şi case ţărăneşti, căpiţe, copaci, porţi, feţe de şură, ferestre, capete de bârnă, unelte ţărăneşti, cartofi încolţiţi, mere, pâini etc. Repertoriul tematic se restrânge treptat de la peisaje şi aspecte de ansamblu spre elemente individuale, concrete, de la exterior spre interior. În acest context, fotografia, utilizată intens de Ion Dumitriu, a jucat rolul de complement al imaginii pictate.

„Şcoala de la Poiana Mărului” nu a inspirat un curent artistic care să o prelungească. Nu a avut imitatori sau epigoni. A rămas o experienţă artistică irepetabilă, nu lipsită însă de semnificaţii sau exemplaritate. A anticipat, fără a avea aceleaşi caracteristici, una din direcţiile principale ale picturii româneşti din ultimele două decenii ale secolului XX, neobizantismul. Din rândurile grupului de la Poiana Mărului s-au afirmat artişti care au devenit repere indiscutabile ale artei româneşti contemporane (Horia Bernea, Ion Dumitriu, Teodor Moraru). „Şcoala de la Poiana Mărului” constituie unul dintre capitolele fundamentale, fără de care nu se poate scrie o istorie a picturii româneşti postbelice.  

Curator: Radu Popica