Romana English
Înapoi la Arhiva 2016-2015

Expoziția retrospectivă Horea Cucerzan

31 martie - 15 mai 2016

În perioada 31 martie - 15 mai 2016 Muzeul de Artă Brașov organizează expoziția retrospectivă Horea Cucerzan. Vernisajul expoziției va avea loc joi, 31 martie 2016, ora 14.00, la sediul Muzeului de Artă Brașov (lângă Hotel Capitol).

Horea Cucerzan (n. 1938, Blaj). Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu" Cluj-Napoca, secția pictură (1963), profesori: Anton Lazăr şi Petre Abrudan. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Bucureşti. Numeroase expoziții personale organizate în țară și străinătate: Blaj, București, Cluj-Napoca, Roma, Milano, Veneția, Viena, Louvres (1963-2014). Din 1973 participă la toate expoziţiile colective de artă organizate la București. Participări la expoziții de grup: București, Cluj-Napoca, Bruges, Belgrad, Cannes, Paris (1975-2013). Fondator și director al Taberei Internaţionale de Artă Plastică „Inocenţiu Micu-Klein" Blaj, cu o Secțiune de Artă Sacră (1997-2015, 19 ediții). Din inițiativa sa s-a deschis în anul 2012, în cadrul Muzeului de Istorie „Augustin Bunea" Blaj, Muzeul de Artă Contemporană și Sacră Blaj, cu un patrimoniu de 600 de lucrări.

Creatorul autentic își impune personalitatea puternic definită, autonomă, prin stil și reflecție adâncă, în pofida angoaselor, incertitudinilor, pseudoexaltărilor, formulelor, modelelor, cerințelor sau a ingerințelor de tot felul. (Horea Cucerzan)

Ardeleanul Horea Cucerzan și-a păstrat rigoarea spiritului ordonator de impresii, instituind în cadrul imaginilor logica expresivă a ritmurilor care se înlănțuie și cresc firesc unele din altele, dar va fi marcat semnificativ de voința asocierii armonice a gamelor cromatice în surdinizări de-o subtilă catifelare și muzicalitate. (...) Rezultat al unor rafinate decantări, imaginile se transformă într-o feerică infinitate de accente și nuanțe, estompând motivele în suave și gracile linearități, caligrafiind dansul formelor în adieri de fină și curată spiritualitate. La limita dintre figurativ și abstracția lirică, pictorul săvârșește reconstituiri de trăiri și realitate, situate pe vastul portativ al unei universale respirații și al rafinatei sugestivități cromatice prin originală disciplină formală. (Negoiță Lăptoiu, 2002)

În pictura lui Horea Cucerzan, materia cromatică și desenul se întâlnesc ca două nivele distincte. Imaginea nu se naște din colaborarea, ci, mai curând din interferența lor. Materia așezată în straturi suprapuse, și căreia tonalitățile preponderent calde îi sporesc concretețea, ponderea, se afirmă ca o textură continuă. Continuitatea nu presupune doar o extensie plană, căci suprapunerile, insistentele aglomerări de pastă, urmăresc să sugereze profunzimea. Pictorul este mai puțin interesat de valorile pure ale culorii, de capacitatea sa de a construi spațiul - cât de substanțialitatea sa. (Alexandra Titu, 1988)

În pictura lui Horea Cucerzan se revelează sensurile lăuntrice ale unui demers statornic îndreptat spre realizarea unei sinteze semnificative. Artistul a deslușit în arta de concentrare adâncă a epocii lui Fra Angelico noblețea simplă a unei atitudini ce dădea picturii, cum avea să spună Goethe, rezonanța armonioasă a naturii înseși. Cucerzan a asociat acestei viziuni, care transforma izvorul artei într-o oglindă ce îngăduia pictorilor să-și privească necontenit chipul reflectat în lumea din jur, pe aceea a zugravilor moldoveni din Renaștere, pentru care forma și culoarea erau întrupări ale unor gânduri îndreptate necontenit spre eternitatea tuturor celor văzute. (Dan Grigorescu , 1985)

 Sub semnul unei echilibrate coincidențe a contrariilor stă pictura solară a lui Horea Cucerzan, atât în datele sale de structură cât și în actualul moment al evoluției sale reprezentat de această expoziție de maturitate. Natura calmă interiorizată și plină de o formă conținută, a unui temperament meditativ, se desfășoară într-o manieră stilistică ce armonizează afectul cu celebritatea, sensibilitatea cu forța, sub tutela unei lucide plăceri a trăitului, a existenței, înspre o vizibilă dominantă lirică a gestului de metamorfozare a realului în pură pictură. (Magda Cârneci, 1982)
 

Curator: Radu Popica