Romana English
Înapoi la Arhiva 2016-2015

Expoziția Arta Brașoveană Interbelică

23 septembrie - 4 decembrie 2016

Muzeul de Artă Brașov organizează, în perioada 23 septembrie - 4 decembrie 2016, expoziția „Arta Brașoveană Interbelică". Expoziția își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra direcțiilor și tendințelor stilistice din arta brașoveană interbelică și asupra vieții artistice locale dintre cele două războaie mondiale. În expoziție figurează 67 de lucrări de pictură de șevalet, acuarelă, pastel, desen, gravură și sculptură, aparținând celor mai importanți artiști activi la Brașov în perioada interbelică: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Eduard Morres, Hermann Morres, Ernst Honigberger, Margarete Depner, Grete Csaki-Copony, Gustav Kollár, Conrad Vollrath, Heinrich Schunn, Josef Strobach, Waldemar Schachl, Karl Hübner, Ernst Richard Boege, Valeriu Maximilian, Olga Braniște, Paraschiva Popa-Frunză, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis) și Lukász Irina. Expoziție organizată în colaborare cu: Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Biserica Evanghelică C.A. din România - Parohia Braşov, Biserica Evanghelică C.A.din România - Parohia Codlea, Forumul Democrat German din România - Filiala Brașov și numeroși colecționari particulari din Brașov. (Curator: Radu Popica

Arta braşoveană interbelică
 

Arta braşoveană interbelică se plasează în continuitatea manifestărilor artistice din anii anteriori războiului, multe dintre tendinţele conturate înainte de 1918 ajungând la maturitate acum. Centrul artistic braşovean şi-a păstrat specificitatea în raport cu arta românească, chiar dacă nu au lipsit şi unele influenţe. Caracterul distinct a fost determinat şi de rolul important pe care expresionismul l-a jucat în creaţia artiştilor brașoveni. Alături de expresionism, alte curente artistice prezente în arta braşoveană interbelică sunt: impresionismul, postimpresionismul, „Noua Obiectivitate" şi constructivismul. Principalele genuri abordate de artiştii brașoveni erau peisajul şi portretul.

Hans Eder a practicat un expresionism figurativ, care a evoluat de la o expresie de o virulenţă extremă către apropierea de realismul „Noii Obiectivităţi", ajungând spre sfârşitul perioadei interbelice la un „manierism expresionist". Exemplul lui Hans Eder a influenţat artiştii din tânăra generaţie (Joseph Strobach, Karl Hübner, Friedrich Bömches). Alţi artişti apropiați de expresionism au fost Grete Csaki-Copony şi Ernst Honigberger. Iniţial, în ciclul „Florilor sufleteşti" (1919-1923), Hans Mattis-Teutsch a îmbrăţişat expresionismul abstract. Ulterior, şi datorită contactelor cu mişcarea avangardistă românească, s-a orientat către constructivism.

După 1930 şi în pictura românească s-au afirmat „noile realisme".  Tendinţa s-a resimțit şi în pictura braşoveană. Alături de Hans Eder, de „Noua Obiectivitate" s-a apropiat şi Karl Hübner, a cărui pictură a evoluat ulterior spre un „realism clasicizant". Pe coordonate similare „Noii Obiectivităţi" s-au plasat grafica şi pictura lui Fritz Kimm. Tendinţe realiste, aflate în legătură cu preferinţa pentru o pictură de evocare a atmosferei locale (Heimatkunst), se regăsesc în creaţia lui Eduard Morres şi Friedrich Miess.

O mare parte a picturii braşovene interbelice a gravitat în sfera impresionismului şi postimpresionismului. Împărtăşind un interes şi o sensibilitate comune față de peisaj, cele două curente artistice au evoluat în paralel şi au interferat constant, în cadrul unui veritabil sincretism impresionism-postimpresionism. Voga unui „impresionism provincial", fenomen specific artei românești interbelice, s-a manifestat şi la Braşov. Printre pictorii care s-au încadrat, în grade diferite, acestor direcţii se numără: Valeriu Maximilian, Conrad Vollrath, Gustav Kollár, Friedrich Miess, Hermann Morres, Eduard Morres, Heinrich Schunn etc.

Acuarela, grafica şi sculptura au ocupat un loc important în arta braşoveană interbelică. Mulți artişti au preferat acuarela, în care surprindeau peisaje din Braşov şi împrejurimi: Valeriu Maximilian, Gustav Kollár, Emil Honigberger, Hermann Morres, Lukász Irina şi Heinrich Schunn. Un rol semnificativ a îndeplinit grafica în creaţia lui Fritz Kimm, Hans Mattis-Teutsch, Joseph Strobach, Ernst Honigberger, Margarete Depner etc. Fritz Kimm a excelat în tehnica cărbunelui. Sculptura a fost reprezentată de Hans Mattis-Teutsch, Margarete Depner, Oskar Netoliczka, Hans Guggenberger şi Ernst Richard Boege.

Artiștii brașoveni interbelici

În perioada interbelică, la Brașov au fost activi peste 40 de artiști. Viaţa artistică a fost dominată de un grup de artişti, care a debutat înainte de 1914, dar s-a afirmat în anii interbelici: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Eduard Morres, Hermann Morres, Ernst Honigberger, Margarete Depner şi Gustav Kollár. O altă generaţie de artişti a debutat după 1918: Heinrich Schunn, Josef Strobach, Waldemar Schachl, Karl Hübner, Hans Guggenberger, Oskar Netoliczka, Artur Leiter, Valeriu Maximilian, Olga Braniște, Harald Meschendörfer, Helfried Weiss, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis), Lukász Irina etc.

În general, artiştii braşoveni au studiat în cadrul academiilor de artă central-europene, mai ales la München și Budapesta. Această orientare s-a menţinut şi în perioada interbelică, mulţi dintre artişti din tânăra generaţie urmând acelaşi parcurs formativ. Treptat, artiştii tineri s-au îndreptat şi spre școlile de arte frumoase din România: Karl Hübner, Artur Leiter, Olga Branişte, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis).

Unii artişti şi-au desfăşurat activitatea ca profesori de desen (Valeriu Maximilian - Liceul „Andrei Şaguna", Kollár Gustav - Gimnaziul romano-catolic, Heinrich Schunn - Gimnaziul „Honterus", Hermann Morres - Şcoala Germană de Fete, Dumitru Teodorescu-Bădia - Liceul „Dr. Ioan Meşotă"). Alţi artişti au ales să rămână liber-profesionişti: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Karl Hübner etc.

Viața artistică

După război, constituirea societăţii „Das Ziel" (Ţelul) a contribuit la revigorarea activităţii expoziţionale. Între aprilie şi octombrie 1919, „Das Ziel" a organizat opt expoziţii de artă. Un nou impuls a primit activitatea expoziţională în 1924, odată cu înfiinţarea „Klingsor". Între anii 1924-1929 în salonul de artă „Klingsor" au fost organizate peste treizeci de expoziţii. Au expus mai ales artişti braşoveni şi transilvăneni. În anul 1924 „Klingsor" a organizat o mare expoziţie de artă românească.

Alături de expoziţiile organizate periodic de artiştii braşoveni, s-au deschis şi numeroase expoziţii personale şi colective ale unor artişti din alte oraşe (Oradea, Timişoara, Arad, Baia Mare, Bucureşti). Au fost organizate constant şi expoziţii colective: expoziţiile artiştilor saşi (1919, 1922, 1924-1926, 1930), expoziţia pictorilor români prilejuită de serbările „Astrei" (1933), expoziţiile naţionale ale „Breslei artiştilor germani din România" (1937-1938) şi ale secţiunii Braşov (1939, 1941, 1943) şi „Expoziţia artiştilor plastici maghiari ardeleni"(1943).

În anii crizei economice mondiale artiştii s-au confruntat cu dificultăţi materiale, care s-au resimţit şi în plan expoziţional. După 1930, chiar dacă intensitatea vieţii artistice s-a redus treptat, activitatea expoziţională şi-a păstrat continuitatea. Începând din 1939, din cauza izbucnirii războiului mondial, dar şi în legătură cu influenţa tot mai mare a Grupului Etnic German asupra vieţii culturale, numărul expoziţiilor de artă s-a redus semnificativ.

Expoziţiile de artă erau organizate în sălile Redutei, salonul „Klingsor", salonul librăriei Zeidner şi sala de expoziţii a „Astrei". Profesorii de desen obișnuiau să expună în liceele în care predau. Expoziţii erau găzduite şi în sălile unor instituţii (Prefectura, Cercul Militar, Cazinoul German), în alte clădiri (Casa Negustorilor, Pavilionul de patinaj, Palatul Scherg), dar şi în spaţii neconvenţionale (atelierele artiștilor, cafenele, cinematografe, cabinete notariale etc.). În anul 1932 costul unei expoziţii era estimat la valoarea de 7100-7500 lei (1931 - salariul mediu al unui muncitor din Brașov = 2984 lei).

Critica și cronica de artă

Activitatea artistică era reflectată în paginile publicaţiilor din oraş. Kronstädter Zeitung a acordat spaţii largi cronicii şi criticii de artă. Un interes mai redus pentru viaţa artistică au dovedit Gazeta Transilvaniei şi Brassói Lapok. Revistele Das Ziel (1919), Das neue Ziel (1919-1920) şi Klingsor (1924-1939)se remarcă prin spaţiul generos acordat artei plastice. Preocupări artistice se găsesc şi în paginile revistelor Braşovul literar şi artistic (1931-1935) şi Prometeu (1934-1939). Semnează cronici de artă: Hans Wühr, Heinrich Zillich, Eugen Jebeleanu, Ioan Alexandru Bran-Lemeny etc.

Colecții publice de artă și monumente de for public

Eforturile de înfiinţare a unor galerii de artă nu au dat roade. După 1920 „Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei" adăpostea o sală dedicată artei plastice, reunind lucrările unor artişti saşi. Ulterior, sala a fost desfiinţată. Colecţia de artă a Muzeului „Astra", inaugurat în 1937, nu a fost expusă.

Nu au lipsit preocupările pentru dotarea oraşului cu monumente de for public. Au fost ridicate monumentele eroilor din Bartolomeu (1921) şi Piaţa Unirii (1939) şi busturile poeţilor Ștefan Octavian Iosif (1929) şi Cincinat Pavelescu (1935). Proiectul de înălţare a unui monument dedicat lui Andrei Mureşianu nu a fost înfăptuit.

Participarea artiștilor brașoveni la viața artistică din România interbelică

În primii ani după război artiştii braşoveni au expus mai ales în oraşe din Transilvania, cel mai frecvent la Sibiu şi Cluj. Ulterior, s-au integrat şi în viaţa artistică a capitalei. O prezenţă activă la Bucureşti au avut pe parcursul anilor '20 doar Hans Eder şi Hans Mattis-Teutsch. După 1929 numărul artiştilor braşoveni care au figurat în expoziţiile deschise la Bucureşti a crescut simţitor, atât prin participări la Saloanele Oficiale, cât şi prin expoziţii personale: Hermann Morres, Eduard Morres, Gustav Kollár, Margarete Depner, Fritz Kimm, Karl Hübner, Heinrich Schunn, Olga Branişte etc.

Prin poziţia geografică şi tradiția culturală, Braşovul se situa între cei doi poli ai picturii româneşti interbelice: Balcic şi Baia Mare. Balcicul, cu farmecul său oriental, a reprezentat o tentanţie mai puternică. Hans Eder a fost primul artist braşovean care „a descoperit" Balcicul (1925). La Balcic au mai lucrat: Gustav Kollár, Hermann Morres, Heinrich Schunn, Artur Leiter, Olga Braniște şi Dumitru Teodorescu-Bădia. La Baia Mare au fost activi Hans Mattis-Teutsch, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis) şi Hermann Morres.