Timpul scurs de la ampla
expoziție retrospectivă organizată în anul 1975 la Muzeul de Artă Cluj și de la
apariția unor studii esențiale justifică un asemenea demers de recuperare și
reinterpretare a datelor creației Elenei Popea dintr-o perspectivă inevitabil
modificată. Asumându-și acest obiectiv, Muzeul de Artă Brașov își propune, prin
intermediul expoziției retrospective Elena Popea și prin editarea prezentului
catalog, să ofere publicului și specialiștilor prilejul reîntâlnirii cu una
dintre personalitățile cele mai complexe și originale ale picturii românești
din prima jumătate a secolului XX.
Elena Popea s-a născut în anul 1879 la Brașov în familia lui Ioan Popea, profesor
la gimnaziul românesc. După
încheierea studiilor în orașul natal, urmează cursuri de filologie la Leipzig. Studiază pictura
la Berlin și la Academia de artă feminină din München (Damenakademie), având ca profesori pe Jank Angelo și Jordan Jakob. Lucrează
în coloniile artistice de la Landsberg am Lech
și Stornberg See sub îndrumarea pictoriței Caroline Kempter. În anul 1905 debutează
în cadrul "Expoziției naționale" organizată de ASTRA la Sibiu. În perioada premergătoare Primului Război
Mondial studiază la Paris
cu pictorul Lucien Simon și expune la București (Tinerimea artistică, Salonul oficial).
În anii războiului se refugiază în Moldova
și apoi la Paris.
După război își continuă studiile cu Lucien Simon, prin intermediul căruia
descoperă Bretania, unde va picta deseori. Începând din anul 1922 frecventează
Academia particulară de pictură din Montparnasse, condusă de pictorul și
teoreticianul André Lhote În perioada interbelică expune la Paris, Londra și
Amsterdam. Participă constant la viața expozițională din țară (București,
Cluj). Verile lucrează la Bran și în împrejurimile Clujului. Realizează
numeroase călătorii: Anglia (1927), Olanda
(1928), Italia (1929, 1934), Spania (1932), Norvegia și Danemarca (1935),
Grecia, Siria, Palestina, Egipt (1937) și Scoția (1938). Încetează din viață la
București în anul 1941.