Constantin Brâncuși Fotograf
21 ianuarie - 15 martie 2009

Afișul expoziției
Afișul expoziției


Expoziția Constantin Brâncuși Fotograf reunește o selecție de 40 de tiraje moderne după fotografiile originale realizate de artist. Fotografiile provin din donația oferită Muzeului Național de Artă al României de către Muzeul Național de Artă Modernă - Centrul Georges Pompidou, prin intermediul Ministerului Culturii și Comunicării din Franța.

Pasionat fotograf, Constantin Brâncuși a realizat pe parcursul vieții un mare număr de fotografii (peste 1000). Imaginile din expunere surprind aspecte din atelierul lui Brâncuși, schițând un inedit portret al artistului și al creației sale. Având valoare documentară, dar și semnificative valențe artistice, fotografiile deschid o fereastră spre laboratorul creației, reprezentând un veritabil manifest vizual al operei brâncușiene. 

Unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului XX, Brâncuși a revoluționat limbajul și viziunea plastică în sculptura modernă. Creația sa reprezintă o sinteză originală între forme rafinate și esențializate, reflectând adeziunea la mișcarea avangardistă, și elemente inspirate din repertoriul artei primitive și al artei populare românești. Printre cele mai reprezentativele lucrări ale sale se numără: Sărutul, Cumințenia Pământului, Domnișoara Pogany, Pasărea Măiastră și  Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului).

"S-a spus despre fotografia lui Brâncuși că a fost făcută în principal pentru a promova opera sculptorului în afara Parisului. Atent la modul în care publicul îi recepta lucrările, Brâncuși a răspândit astfel în întreaga lume imagini ale propriului atelier și ale lucrărilor sale în diferite variante. Mai mult decât atât, cercetătorii au demonstrat că maestrul își documenta creația cu ajutorul fotografiei, care îi oferea posibilitatea de a înregistra vizual lucrarea finită, dar și de a obiectiva stadiile de execuție ale unei lucrări sau de a stabili locul acesteia în cadrul creație sale.

Fotografia constituie de asemenea un adevărat manifest vizual al operi lui Brâncuși, această formă de exprimare dându-i ocazia artistului să reflecteze asupra sculpturii în general si asupra unor anumite lucrări în particular. Folosirea luminii astfel încât sculptura să rămână nedezvăluită ca obiect fizic, ci să fie interpretată prin regia regia razelor luminoase pune în evidență această funcție a fotografiei. Alte sculpturi sunt redate neutru, obiectiv, decupându-și clar contururile în spațiu. Fiecare imagine de acest gen devine un manifest artistic în sine, ajutându-ne să înțelegem în profunzime opera sa de sculptor.

Oricare ar fi funcția principală a fotografiei brâncușiene imaginile ne dezvăluie felul în care artistul se raportează la atelierul și lucrările sale. Unele fotografii respectă scenografia prestabilită a spațiului de creație, în care lucrările se confruntă într-o luptă surdă, al cărei regizor este sculptorul fotograf. Altele beneficiază de o regie specială a interiorului, unde o singură lucrare respiră lumina pe care o reflectă. Atitudinile asumate de artist relevă multiple fațete ale lucrărilor sale, care nu ar fi putut fi altfel surprinse într-o singură fotografie.

O altă categorie de fotografii care vorbesc despre sculptor o constituie autoportretele din atelier. Surprins în timpul lucrului sau așezat bătrânește în fața aparatului, artistul își gândește permanent portretul în raport cu propria creație.

Tot astfel, opera sa de fotograf este legată indisolubil de cea de sculptor, în aceasta din urmă găsindu-și motivele, pretextul și inspirația pentru imaginile cele mai elocvente."

(Raluca Bem Neamu - Pliantul expoziției Constantin Brâncuși Fotograf, București, 1 septembrie - 15 octombrie 2006)






Aspecte din expoziție