Expoziția „Arta Brașoveană Interbelică”
23 septembrie - 4 decembrie 2016



Muzeul de Artă Brașov organizează, în perioada 23 septembrie - 4 decembrie 2016, expoziția „Arta Brașoveană Interbelică". Expoziția își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra direcțiilor și tendințelor stilistice din arta brașoveană interbelică și asupra vieții artistice locale dintre cele două războaie mondiale. În expoziție figurează 67 de lucrări de pictură de șevalet, acuarelă, pastel, desen, gravură și sculptură, aparținând celor mai importanți artiști activi la Brașov în perioada interbelică: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Eduard Morres, Hermann Morres, Ernst Honigberger, Margarete Depner, Grete Csaki-Copony, Gustav Kollár, Conrad Vollrath, Heinrich Schunn, Josef Strobach, Waldemar Schachl, Karl Hübner, Ernst Richard Boege, Valeriu Maximilian, Olga Braniște, Paraschiva Popa-Frunză, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis) și Lukász Irina. Expoziție organizată în colaborare cu: Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Biserica Evanghelică C.A. din România - Parohia Brașov, Biserica Evanghelică C.A.din România - Parohia Codlea, Forumul Democrat German din România - Filiala Brașov și numeroși colecționari particulari din Brașov. (Curator: Radu Popica

Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 23 septembrie, ora 13.00, la sediul Muzeului de Artă Brașov din B-dul. Eroilor nr. 21 (lângă Hotel  Capitol").


Arta brașoveană interbelică
 

Arta brașoveană interbelică se plasează în continuitatea manifestărilor artistice din anii anteriori războiului, multe dintre tendințele conturate înainte de 1918 ajungând la maturitate acum. Centrul artistic brașovean și-a păstrat specificitatea în raport cu arta românească, chiar dacă nu au lipsit și unele influențe. Caracterul distinct a fost determinat și de rolul important pe care expresionismul l-a jucat în creația artiștilor brașoveni. Alături de expresionism, alte curente artistice prezente în arta brașoveană interbelică sunt: impresionismul, postimpresionismul, „Noua Obiectivitate" și constructivismul. Principalele genuri abordate de artiștii brașoveni erau peisajul și portretul.

Hans Eder a practicat un expresionism figurativ, care a evoluat de la o expresie de o virulență extremă către apropierea de realismul „Noii Obiectivități", ajungând spre sfârșitul perioadei interbelice la un „manierism expresionist". Exemplul lui Hans Eder a influențat artiștii din tânăra generație (Joseph Strobach, Karl Hübner, Friedrich Bömches). Alți artiști apropiați de expresionism au fost Grete Csaki-Copony și Ernst Honigberger. Inițial, în ciclul „Florilor sufletești" (1919-1923), Hans Mattis-Teutsch a îmbrățișat expresionismul abstract. Ulterior, și datorită contactelor cu mișcarea avangardistă românească, s-a orientat către constructivism.

După 1930 și în pictura românească s-au afirmat „noile realisme".  Tendința s-a resimțit și în pictura brașoveană. Alături de Hans Eder, de „Noua Obiectivitate" s-a apropiat și Karl Hübner, a cărui pictură a evoluat ulterior spre un „realism clasicizant". Pe coordonate similare „Noii Obiectivități" s-au plasat grafica și pictura lui Fritz Kimm. Tendințe realiste, aflate în legătură cu preferința pentru o pictură de evocare a atmosferei locale (Heimatkunst), se regăsesc în creația lui Eduard Morres și Friedrich Miess.

O mare parte a picturii brașovene interbelice a gravitat în sfera impresionismului și postimpresionismului. Împărtășind un interes și o sensibilitate comune față de peisaj, cele două curente artistice au evoluat în paralel și au interferat constant, în cadrul unui veritabil sincretism impresionism-postimpresionism. Voga unui „impresionism provincial", fenomen specific artei românești interbelice, s-a manifestat și la Brașov. Printre pictorii care s-au încadrat, în grade diferite, acestor direcții se numără: Valeriu Maximilian, Conrad Vollrath, Gustav Kollár, Friedrich Miess, Hermann Morres, Eduard Morres, Heinrich Schunn etc.

Acuarela, grafica și sculptura au ocupat un loc important în arta brașoveană interbelică. Mulți artiști au preferat acuarela, în care surprindeau peisaje din Brașov și împrejurimi: Valeriu Maximilian, Gustav Kollár, Emil Honigberger, Hermann Morres, Lukász Irina și Heinrich Schunn. Un rol semnificativ a îndeplinit grafica în creația lui Fritz Kimm, Hans Mattis-Teutsch, Joseph Strobach, Ernst Honigberger, Margarete Depner etc. Fritz Kimm a excelat în tehnica cărbunelui. Sculptura a fost reprezentată de Hans Mattis-Teutsch, Margarete Depner, Oskar Netoliczka, Hans Guggenberger și Ernst Richard Boege.


Artiștii brașoveni interbelici

În perioada interbelică, la Brașov au fost activi peste 40 de artiști. Viața artistică a fost dominată de un grup de artiști, care a debutat înainte de 1914, dar s-a afirmat în anii interbelici: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Eduard Morres, Hermann Morres, Ernst Honigberger, Margarete Depner și Gustav Kollár. O altă generație de artiști a debutat după 1918: Heinrich Schunn, Josef Strobach, Waldemar Schachl, Karl Hübner, Hans Guggenberger, Oskar Netoliczka, Artur Leiter, Valeriu Maximilian, Olga Braniște, Harald Meschendörfer, Helfried Weiss, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis), Lukász Irina etc.

În general, artiștii brașoveni au studiat în cadrul academiilor de artă central-europene, mai ales la München și Budapesta. Această orientare s-a menținut și în perioada interbelică, mulți dintre artiști din tânăra generație urmând același parcurs formativ. Treptat, artiștii tineri s-au îndreptat și spre școlile de arte frumoase din România: Karl Hübner, Artur Leiter, Olga Braniște, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis).

Unii artiști și-au desfășurat activitatea ca profesori de desen (Valeriu Maximilian - Liceul „Andrei Șaguna", Kollár Gustav - Gimnaziul romano-catolic, Heinrich Schunn - Gimnaziul „Honterus", Hermann Morres - Școala Germană de Fete, Dumitru Teodorescu-Bădia - Liceul „Dr. Ioan Meșotă"). Alți artiști au ales să rămână liber-profesioniști: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Karl Hübner etc.


Viața artistică

După război, constituirea societății „Das Ziel" (Țelul) a contribuit la revigorarea activității expoziționale. Între aprilie și octombrie 1919, „Das Ziel" a organizat opt expoziții de artă. Un nou impuls a primit activitatea expozițională în 1924, odată cu înființarea „Klingsor". Între anii 1924-1929 în salonul de artă „Klingsor" au fost organizate peste treizeci de expoziții. Au expus mai ales artiști brașoveni și transilvăneni. În anul 1924 „Klingsor" a organizat o mare expoziție de artă românească.

Alături de expozițiile organizate periodic de artiștii brașoveni, s-au deschis și numeroase expoziții personale și colective ale unor artiști din alte orașe (Oradea, Timișoara, Arad, Baia Mare, București). Au fost organizate constant și expoziții colective: expozițiile artiștilor sași (1919, 1922, 1924-1926, 1930), expoziția pictorilor români prilejuită de serbările „Astrei" (1933), expozițiile naționale ale „Breslei artiștilor germani din România" (1937-1938) și ale secțiunii Brașov (1939, 1941, 1943) și „Expoziția artiștilor plastici maghiari ardeleni"(1943).

În anii crizei economice mondiale artiștii s-au confruntat cu dificultăți materiale, care s-au resimțit și în plan expozițional. După 1930, chiar dacă intensitatea vieții artistice s-a redus treptat, activitatea expozițională și-a păstrat continuitatea. Începând din 1939, din cauza izbucnirii războiului mondial, dar și în legătură cu influența tot mai mare a Grupului Etnic German asupra vieții culturale, numărul expozițiilor de artă s-a redus semnificativ.

Expozițiile de artă erau organizate în sălile Redutei, salonul „Klingsor", salonul librăriei Zeidner și sala de expoziții a „Astrei". Profesorii de desen obișnuiau să expună în liceele în care predau. Expoziții erau găzduite și în sălile unor instituții (Prefectura, Cercul Militar, Cazinoul German), în alte clădiri (Casa Negustorilor, Pavilionul de patinaj, Palatul Scherg), dar și în spații neconvenționale (atelierele artiștilor, cafenele, cinematografe, cabinete notariale etc.). În anul 1932 costul unei expoziții era estimat la valoarea de 7100-7500 lei (1931 - salariul mediu al unui muncitor din Brașov = 2984 lei).


Critica și cronica de artă


Activitatea artistică era reflectată în paginile publicațiilor din oraș. Kronstädter Zeitung a acordat spații largi cronicii și criticii de artă. Un interes mai redus pentru viața artistică au dovedit Gazeta Transilvaniei și Brassói Lapok. Revistele Das Ziel (1919), Das neue Ziel (1919-1920) și Klingsor (1924-1939)se remarcă prin spațiul generos acordat artei plastice. Preocupări artistice se găsesc și în paginile revistelor Brașovul literar și artistic (1931-1935) și Prometeu (1934-1939). Semnează cronici de artă: Hans Wühr, Heinrich Zillich, Eugen Jebeleanu, Ioan Alexandru Bran-Lemeny etc.


Colecții publice de artă și monumente de for public


Eforturile de înființare a unor galerii de artă nu au dat roade. După 1920 „Muzeul Săsesc al Țării Bârsei" adăpostea o sală dedicată artei plastice, reunind lucrările unor artiști sași. Ulterior, sala a fost desființată. Colecția de artă a Muzeului „Astra", inaugurat în 1937, nu a fost expusă.

Nu au lipsit preocupările pentru dotarea orașului cu monumente de for public. Au fost ridicate monumentele eroilor din Bartolomeu (1921) și Piața Unirii (1939) și busturile poeților Ștefan Octavian Iosif (1929) și Cincinat Pavelescu (1935). Proiectul de înălțare a unui monument dedicat lui Andrei Mureșianu nu a fost înfăptuit.


Participarea artiștilor brașoveni la viața artistică din România interbelică

În primii ani după război artiștii brașoveni au expus mai ales în orașe din Transilvania, cel mai frecvent la Sibiu și Cluj. Ulterior, s-au integrat și în viața artistică a capitalei. O prezență activă la București au avut pe parcursul anilor '20 doar Hans Eder și Hans Mattis-Teutsch. După 1929 numărul artiștilor brașoveni care au figurat în expozițiile deschise la București a crescut simțitor, atât prin participări la Saloanele Oficiale, cât și prin expoziții personale: Hermann Morres, Eduard Morres, Gustav Kollár, Margarete Depner, Fritz Kimm, Karl Hübner, Heinrich Schunn, Olga Braniște etc.

Prin poziția geografică și tradiția culturală, Brașovul se situa între cei doi poli ai picturii românești interbelice: Balcic și Baia Mare. Balcicul, cu farmecul său oriental, a reprezentat o tentanție mai puternică. Hans Eder a fost primul artist brașovean care „a descoperit" Balcicul (1925). La Balcic au mai lucrat: Gustav Kollár, Hermann Morres, Heinrich Schunn, Artur Leiter, Olga Braniște și Dumitru Teodorescu-Bădia. La Baia Mare au fost activi Hans Mattis-Teutsch, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis) și Hermann Morres.


LUCRĂRI 

Karl Hübner

Portret de
femeie

1933 
Karl Hübner
Portret de femeie
1933 
 
Grete Csaki-Copony

Femeie din
Viscri

1920-1930 
Grete Csaki-Copony
Femeie din Viscri
1920-1930 
 
Hans Eder
Peisaj din Balcic
1925 
Hans Eder
Peisaj din Balcic
1925 
 
Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis)
Peisaj cu trecere
de cale ferată1930-1940 
Waldemar Mattis-Teutsch
(Ioan Mattis)
Peisaj cu trecere de cale ferată
1930-1940 
 
Valeriu Maximilian
Peisaj
1933 
Valeriu Maximilian
Peisaj
1933 
 
Heinrich Schunn
Peisaj nordic 
1930 
Heinrich Schunn
Peisaj nordic 
1930 
 
Fritz Kimm

Peisaj din Brașov
1927 
Fritz Kimm
Peisaj din Brașov
1927 
 
Josef StrobachTortură inchizitorială
1934
Josef Strobach
Tortură inchizitorială
1934
 
 
Hans Mattis-Teutsch

Ornament floral  II1919-1920 
Hans Mattis-Teutsch
Ornament floral  II
1919-1920 
 
Margarete Depner
Confesiunea
1930-1940
 
Margarete Depner
Confesiunea
1930-1940